This is the life…?

Binenteles ca dupa ce mi-am laudat perechea in postul trecut trebuia sa ne certam, zici ca exista o lege nescrisa, cum iti merge mai bine, bang, se intampla ceva. Asa ca momentan sunt trista. Nu vreau sa expun aici detaliile discutiei noastre pentru ca nu-mi place sa ne mascarim in public ca mai apoi sa revenim bot in bot. Spun doar ca sunt trista si ca nu stiu cum va fi viitorul. Daca m-ai fi intrebat acum ceva timp ti l-as fi descris in detaliu, dar acum…

E foarte trist sa iti imaginezi niste lucruri cu un om, sa-ti pui bazele in el si sa descoperi ca lucrurile s-au schimbat mai mult decat iti imaginai tu…ca prezentul este in continuare amar, iar viitorul nu se zareste din cauza cetii. Oare asa ajung relatiile sa se sfarseasca? Oare unde se pierde iubirea? Unde se pierd bunavointa fata de celalalt, rabdarea si toate sentimentele? Sunt trista azi pentru ca nu gasesc un raspuns, pentru ca nu pot lua o decizie (pana la urma suntem doi si nu, nu e cazul inca de divort), pentru ca sunt condamnata sa traiesc o perioada de incertitudini, de sicanari, de mici neplaceri deranjante care, toate cumulate, dau un sentiment de neimplinire si o perioada de intrebari: oare ar fi fost mai bine daca…

Per total lucrurile sunt gri. Si daca va intrebati vreodata, antonimul lui „a iubi” nu este „a uri” ci este „a fi indiferent”.

Oda iubirii mele

Scriu un pic din urma, dar nu conteaza, blogul asta nu e cronologic, e dupa sentimentele si emotiile mele.

Marti am fost in parcul ala frumos cu baietii mei. Eu stateam pe banca si Andrei se tinea dupa David si ii facea toate poftele. Si brusc m-a lovit. Mi-am adus aminte de ce il iubesc pe sotul meu, pe suflletul meu pereche, criticul meu nr 1 si umarul pe care plang, amantul si confidentul meu…pentru ca e perfect! Da, in imperfectiunile lui e perfect pentru mine. E bun si tandru si atent si iubitor si sufletist si certaret cand e nevoie. E dur si aspru cand mi-o cer, e tatal perfect. E sexi si frumos. E al meu si il iubesc cu fiecare fibra, cu fiecare muschi, cu fiecare particica din sufletul meu. Ma rog la Dumnezeu ca iubirea noastra sa tina pana la sfarsitul sfarsitului. a ne plimbam, pensionari fiind, de mana in Cismigiu, sa mergem la piata impreuna tinandu-ne de mana…sa fim unul langa altul mereu…Impreuna…ca si pana acum…

Un strop de lumina…

A iesit soarele si pe strada mea…Zambesc in coltul gurii la auzul acestei afirmatii. Ne-am mutat cu chirie, am plecat de la ai mei. Dupa lamentari si tristeti neintemeiate peste care am reusit sa trec, ne e bine. Suntem inca in curs de acomodare cu noua locuinta si chiar daca e cu chirie, e „a noastra”, a primit titlul de „acasa”.  Financiar e mai prost si o sa tot fie…Dar stii ce? Pentru prima oara in vreo 2 ani, e chiar bine. Nu-mi pasa ca renunt la capriciile mele feminine, ca imi iau doar o revista in loc de 3, ca fac piata si gatesc mult mai des. Pentru prima oara in vreo 2 ani chiar ma simt linistita, da, asta e cuvantul potrivit. Si mai ales simt ca revin la femeia cu ambitie, femeia care stie ce vrea si careia nu-i este greu sa lupte pentru ceea ce-si doreste!

Zilele astea am redescoperit frumusetea vietii: mersul in parc cu copilul meu de placere si nu din nevoia de a pleca de acasa, rezolvarea treburilor de gospodarie, din drag fata de familia mea si nu de „nevoie”, mersul la munca de placere si nu din dorinta de a evada si mai presusu de toate, un sot mai tot timpul zambitor, binedispus, linistit si mai ales iubitor! Practic, incep sa-mi retraiesc viata, a mea proprie si nu dirijata de timpul, dispozitiile si lipsa de chef a altora. Si, la naiba, e tare bine!

Ma bucur de soarele care a rasarit si pe strada noastra si sper sa ramana mereu aici, chiar daca momentan este cu colti, nu doar cu dinti. Un strop de lumina dintr-un val ce va sa vina! Dumnezeu e aici, e peste tot si e bun cu noi!

PS: Azi e Buna Vestirea. Buna vestirea mea a unei vieti mai bune. 🙂

Traiasca munca!

CIne ar fi crezut ca ideea ca ma duc la munca ma va incanta peste masura? M-am saturat de stat acasa, m-am prostit, simt ca turbez!!! Imi doresc zile pline din nou, zile cu activitate cerebrala, interesante, placute, care dau satisfactia ca „am facut ceva astazi”…si apoi sa ajung acasa si sa imi vad copilul, sa imi incununeze ziua cu succes, sa imi bucure sufletul! Of Doamne, sunt doar vise? Te rog, ajuta-ma sa ies din starea asta proasta, sa ma apuc de munca si sa-mi revin.

Revenire

Buna seara! Haladuiesc pe net in cautarea relaxarii. Am petrecut un weekend agitat, dar placut in dulcele stil tineresc. Cat ne mai duc salele si cat are cine sa stea cu copilu’. Apropo, copilul are propriul blog cu patzanii la http://davidpufosu.blogspot.com/ . Deh, ne respectam.

So, Vineri: Krishna , prieteni multi, relaxare, vorbit mult si slobod.

Sambata: Am fost la Sbarciti (asa ii cheama! fam. Sbarcea), am dormit la ei, imaginati-va 2 paturi si 5 oameni! Show!

Duminica: Am iesit cu Catalin si Adriana La Pergola, acum Il Cantuccio. Asteptam urmari.

Dezamagita de Eurovision! Ma asteptam sa castige Catalin! Oricum, Elena nu-mi place!

Somn usor va doresc!

Asta e! Sunt inconsecventa! Nu ma tin de scris.  Observ ca n-am mai scris din 15 decembrie. Cred ca sunt mai mult obisnuita sa citesc, sa observ din umbra, ceea ce e trist. Nu prea sunt un om al actiunii, desi atunci cand se intampla sunt foarte ok. Imi lipseste imaginatia si atunci citesc…cu timpul o sa ma dezvolt…

Dupa aceasta introducere mirobolanta, povestesc ca am facut de sarbatori. De Craciun a fost foarte fun, am stat acasa cu familia, am facut poze copiilor cand se pupau, o dulceata! Dar, din pacate, la doua zile dupa David a facut febra, a ajuns si la 39,3, iar enterocolita. Copilul asta e sensibil la ceva si trebuie sa aflu la ce! Cu ajutorul lui Dumnezeu ne-a trecut febra si acum suntem pe regim, regim pe care nu-l mananca! De revelion am dat cin-cin cu familia si am plecat la o petrecere care, desi nu ma asteptam, a fost foarte tare! De mult nu m-am mai distrat asa bine!  Pe 1 ian 2009 am revenit la o bauta la acelasi tip care a dat petrecerea de rev, pe 2 am fost la alta prietena, alta distractie, pe 3 tot asa.

In concluzie, am terminat anul prost si am inceput foarte bine! Anul trecut a fost foarte bun pt mine, am visuri si mai mari pt anul acesta.

Poze!!!

O sa ma scuz riguros, dar astazi nu sunt in stare sa scriu ceva inteligibil, dar va delectez cu niste poze.

Pe fuga

Buna dimineata! Scriu repede pe fuga 3 randuri. Ma duc sa-mi fac o cafea ca m-am trezit buimaca dupa o pre-trezire la 5 jumate. Nu, nu fi-miu, ci colocatara intreband de cheia de la Logan. Stresant. Deci, citit revista presei, Razvan si Dani, lene sa-i fac lui fi-miu sa manance, dar e singurul lucru pe care-l fac chiar daca mi-e lene, asteptand AVON-ul…of, de-abia astept week-endul sa beau un ceai si sa ma relaxez! Ciao, am fugit!

Recenzie, suflet si…culoare

Singur sub dus, Dan Chisu

Un roman pseudobiografic al unui Chisu mai tanar. Plin de picanterii pe tema sexuala, numiri de organe genitale si zone erogene, ceva gen „ca in cartier”, cum vorbeau si pustii de pe strada mea cand eram si eu la vremea pierdutului de timp la vrajeala cu vecinii de pe strada. Trist, daca stau sa ma gandesc cs domn’  Chisu are vreo 50 de ani si, la o asemenea varsta se cheama ca ai experienta de viata, educatie si civilizatie. O alternanta intre real si imaginar, intre sentimental si vagabondaj. O carte interesanta, probabil, pentru pustii de 15 ani avizi de expresii porcoase si povestiri siropoase. Ma asteptam la ceva mai mult sau macar la altceva.

Ganduri interioare

Astazi lucrurile s-au schimbat. Eu sunt altfel, sufletul meu e altfel. Cred ca incep sa ma redescopar. Ce face lectura asta din om…Incep sa ma simt iarasi plina de cuvinte, de expresivitate. Si o sa continui sa citesc sa-mi dezvolt orizontul, educatia, cultura si frumusetea sufletului.  Pentru ce sa investesc in farduri si alte smacuri femeiesti care au efecte efemere si, poate, doar in ochii mei cand pot sa investesc in mine, sa imi imbogatesc cultura, sufletul si sa imi deschid portita gandirii cat mai larg pentru a imi imbunatati viata, pentru a aduce armonia in casa mea, in familia mea, in sufletul meu. E un cantec din folclor, ceva de genul: ” cu ce raman in asta viata, doar cu ce-am mancat, ce-am iubit si pe cine-am strans in brate”. Eliminand partea cu mancatul, ca deh, asa e textul, restul e adevarat. Bogatia sufletului, fericirea, pretuirea sunt cele mai importante, interiorul e cel care conteaza. Restul e totul un „putregai”. Chiar si corpul asta, carcasa asta are termen de expirare. Nici o bogatie lumeasca nu te poate scoate de pe patul de moarte, toti suntem la fel, muritori, efemeri, trecatori. Si-atunci, de ce sa ma amagesc cu frumusetile superficiale ale acestei lumi, cand pot sa-mi cultiv spiritul, cel cu care o sa ma duc Dincolo? Cred in Dumnezeul meu si doar de El imi e frica, caci…Daca El e langa mine, cine poate sta impotriva mea?

Trecem de la un subiect la altul, ca asa sunt eu, in loc sa scriu mai des, scriu mult si bine.

Experiente de week-end

Vineri seara, seara de poker pt  Pisi, eu la cafea, Galleron, sandwich club (nu prea merita), cola, latte transformat in Hot choc, asta e.

Sambata am fost la o cafenea supertare, Triangle d’or, cu iubitul meu (de ce sa-i zic sotul meu, e mai sexy asa), am petrecut timp impreuna. Iubesc sa iesim doar noi doi, sa discutam despre noi, despre relatia noastra, sa ne facem planuri de viitor. Se realizeaza comunicare si uniune sufleteasca intre noi, acea legatura indestructibila de iubire, atat de necesara unei relatii longevive. Apoi, Krishna, extraordinar ceaiul de iasomie, o narghilea buna, aromata, venita dupa o lunga absenta a tutunului dulceag. Apoi after-hours la o cunostinta. Acasa, nani.

Duminica, adica azi, Kidex, din pacate n-am gasit ce doream, Sala Palatului, n-am gasit bilete la ” Ansamblul Johann Strauss”, dar am echilibrat balanta cu ” Damian Draghici and Brothers”. Apoi Jos Palaria, n-am gasit quesadilla, dar bun puiul cu ciuperci si smantana. Alladin, atmosfera turkish, si la propriu, si la figurat. Cadru turcesc, dar si mizeria caracteristica a natiei. Niste turci, niste turcoaice, o dansatoare orientala, ceai de capsuni, narghilea de mere. Un week-end placut, relaxant si obositor in acelasi timp, plin de liniste si armonie sufleteasca…cand ai persoana potrivita langa tine, totul este iubire. Iubirea creste, daruieste, pleaca si se intoarce…si , de fapt, asta e Nirvana.

O seara placuta alaturi de cine va e drag!

Comportament uman alterat

Astazi sunt foarte deprimata. Adica nu chiar deprimata, dar ma simt…prost! Am fost aseara in club, in masina m-am ciondanit cu Andrei (de la o prostie, binenteles) si azi de dimineata, analizand situatia, mi-am dat seama de cea mai de cacat chestie din viata mea: sunt exact ca taica-miu. Tot ce urasc eu mai mult pe lumea asta dpdv al comportamentului…asa ca sunt trista. M-am purtat exact ca el, ma simt cea mai nesimtita. Comportamentul asta de superioritate, de artagosenie, de …Ma simt foarte prost. Pe cuvant. Comportamentul naspa n-are nevoie de gandire, e doar natura umana.

Voiam sa ma laud ca mi-am luat aparatul foto pe care mi-l doream, dar acum simt ca nu mai conteaza. Sunt o rasfatata si n-ar fi neaparat o problema, dar nu dau nimic inapoi.

Inchei intr-o nota trista, semioptimista.

PS: n-am mai scris deoarece mi-am cumparat si eu un domeniu si am sperat ca o sa continui acolo, dar din motive tehnice, o sa mai dureze. Sau poate ma razgandesc si raman aici.