“Fericirea-i un pitic… ce danseaza…”

Astazi, daca ar fi sa ma iau dupa canoane, ar trebui sa fiu trista si amarata, ar trebui intr-o stare foarte proasta datorita situatiei financiare si a stangerii chimirului. Dar eu astazi sunt fericita, am de ce sa fiu fericita, am o pereche minunata, intru toate defectele lui, am un copil extraordinar, care imi umple zilele, iar eu , eu sunt multumita de mine!

Vezi tu, oare sa fie doar varsta de vina?… Tineretea?… Adica atunci cand vor mai trece niste ani peste noi, peste mine, peste relatie, o sa fie altfel? Mai pesimist, mai sumbru? Pentru ca atunci intr-adevar ar fi trist. Dar vezi tu, eu cred ca nu e cazul, fiindca e vorba, nu de tinerete, cum probabil se crede (cum probabil m-as putea pacali si eu), ci despre principii, despre crezul tau, despre ceea ce visezi tu…Eu imi doresc o familie, iar fericirea mea isi trage seva din bunastarea familiei mele.  Nimic pe lumea asta nu e mai important si nimic pe lumea asta nu ma poate face mai fericita decat baietii mei; cand se intampla ceva cu ei, nimic pe lumea asta nu ma poate face sa ma simt mai bine. Pentru ca vezi tu, fericirea e in lucrurile marunte si e a ta, personala. Fericirea nicicand n-o sa fie identica cu a altei persoane.

Fericirea e-un lucru marunt, e o coarda care vibreaza. Fericirea-i un pitic…ce danseaza…

Cred in mine, cred in noi si in Dumnezeu. Si mai cred ca toate sunt trecatoare, ca toate vin si pleaca, iar ca raul e aici doar cat sa te puna la incercare, dupa care pleaca. Si mai cred ca daca iti doresti suficient de tare, visele se indeplinesc, asa, cu un praf de stele!