La 22 de ani renasc. Sau mai bine spus viata mea incepe sa existe. Sunt visatoare si mai ales lupt, lucru pe care nu l-am facut de…nici nu mai stiu de cand…am planuri, e ceva extraordinar pentru mine, pana acum singurul lucru pe care il visam si-l planuiam era “vreau sa plecam de-aici sa ne mutam singuri”, acum vad infinit mai departe…si e minunat! Mai ales ca pun totul in aplicare, ca am rabdare, ceea ce la mine lipsea cu desavarsire…
E greu. Dar e incredibil de frumos, de linistit, de pasnic. Zilele sunt pline de zambete, de admirat mutrite dulci de copil-zgatie in parc, de “te iubesc”, de bunavointa, de fericire. Da, stam prost cu banii, ii socotesc la sange cand ma duc la cumparaturi, dar as putea sa mananac numai cartofi si tot nu mi-ar disparea fericirea din suflet, din inima, din ochi. Suntem doar noi 3, e liniste, fericire si implinire. E bine. Si pentru toate ii multumesc lui Dumnezeu care mereu are pentru mine un plan mai bun decat imi fauresc eu.
Posted by Miutza on 7 iunie 2009 at 21:02
Ma bucur mult pt tine, pt voi…asa sa simti mereu! asa sa fie mereu, bine, in ciuda celorlalte neajunsuri (care totusi sper ca vor disparea curand;) )